noi.

sentimente şi mii de culori pale şi închise care-mi domină sufletul şi nici urmă de vreun curcubeu sau de vreo inimă mare. doar lacrimi , stres şi durere. nu-mi pot ridica privirea din pământ ; am impresia că orice aş face nu mă mai pot adapta, şi oricât m-aş strădui nu-mi pot intra în ritm.
atâtea sentimente încât colcăie şi atât de gol, încât uneori, seara, când stau şi meditez chiar se aud ecouri. doare, şi nu mă aştept să înţelegi vreodată ; tot ce fac, ştii de ce fac.