frică

aş putea să îmi repet tiparul respectiv la nesfârşit. să urlu că sunt fericită, să încerc să îl demonstrez, că..în fond...dacă nu simt (şi nu simt ) nu mă ajută cu nimic. lipsa de afecţiune devine şi mai profundă, şi timpul trece aşa rapid, şi suntem cu toţii aşa solitari şi chefless, aşa de trişti şi fără motivaţie încât nu dau timp iubirii să se nască şi să crească . omul nu poate trăi doar la nivel animalic, creând şi rupând relaţii după cum îi dictează instinctul sau dorinţa. Iar dacă o face se dezumanizează, se degradează.