Pentru amintire!

Şi uite draga mea că până la urmă orice început are şi un sfârşit. Vezi tu... cuvintele mari rănesc, taie, provoacă suferinţă. Te ascunzi după nişte măşti slabe, anorexice chiar, pentru superioritate. Ştii tu, visele noastre s-au întâlnit timp de jumătate de an, şi apoi s-au răsfirat pe aripi uriaşe ridicate la nori. Şi pleci aşa de repede cum ai venit. Entuziasmata şi fără niciun regret. Nu neg că doare, şi sunt sigură că şi pe tine te sfâşie toate astea. Dar am greşit, şi am înaintat prea mult ca acum să dau înapoi. Deci tot ce pot să mai fac e să regret. Îmi pare rău . Că te-am iubit prea mult, că am crezut în tine, că ne-am apropiat aşa tare, că m-ai minţit, că  suferi, că plâng, că distrugem cuvintele care presupuneau două persoane într-una. Defapt, sunt tristă pentru că ai distrus cuvântul "noi". Dar nu pot nega,      Te ador, iubito! 
                     
                                                                               Prietena ta iubită,
                                                                                                    Cătălina